Cu toții cunoaștem mrejele tristeții, gândurile și trăirile pe care le avem atunci când ne confruntăm cu această stare. Tristețea sau starea de tristețe este o stare caracterizată prin sentimentul de abandonare, neajutorare, pierdere sau dezavantaj. Tristețea este o stare de bază a omului, alături de frică, bucurie, dispreț sau surprindere. De aceea, această stare nu trebuie a fi confundată cu depresia. Tristețea este starea frecventă întâlnită în sufletul unui tânăr, însă ce se întâmplă atunci când acesta se lasă adâncit mai mult decât este nevoie în această stare? Care sunt cauzele pentru care suntem triști mai mult decât este firesc? Iată câteva motive:

1. Suntem triști pentru că avem o ,,foame de dragoste”
Dragostea se experimentează încă din primul moment de după naștere când mama intră într-un contact emoțional cu copilul, într-o legătură caracterizată de iubire care contează substanțial în dezvoltarea sinelui. În primii ani de viață, dragostea părinților ne ocrotește – însă nu într-un mod desăvârșit – din pricina așteptărilor uneori nerealiste pe care aceștia le direcționează asupra copilului. De aceea, apar conflicte, neînțelegeri, sentimente reprimate care zdruncină dragostea desăvârșită pe care fiecare dintre noi ar trebui să o primească în primii ani ai vieții.
Izvorul tristeții din sufletul nostru poate să fie lipsa de dragoste din relația cu părinții noștri. Această lipsă sau știrbire a dragostei parentale, aduce în sufletul nostru o ,,foame de dragoste” caracterizată de tristețe, o ,,foame” pe care dorim să o alimentăm prin canalizarea dragostei noastre înspre ceilalți, însă fără să primim doza necesară pentru a ne acoperi suferința.
2. Nevoia de apartenență și de afirmare
Oamenii sunt ființe comunitare și nicidecum solitare. Avem nevoie de a comunica cu ceilalți, de a stabili legături sau punți cu semenii noștri, relații de prietenie și amiciție. Însă, în opinia mea, una dintre cele mai mari nevoi ale omului și – în special – ale tânărului este nevoia de afirmare, o nevoie pe care nu o putem împlini de nenumărate ori.
Tristețea apare atunci când grupul de care dorim să aparținem ne respinge sau când aparținem deja unui grup social, dar nu ne putem afirma și suntem desconsiderați. Gândul că nu suntem importanți, că nu avem nimic de spus și că nu reprezentăm o valoare pentru ceilalți, aduce durerea tristeții în sufletul nostru.
3. Suntem triști pentru că avem așteptări nerealiste
Un mare adevăr este acesta: suntem triști pentru că noi permitem dezvoltarea unor astfel de emoții. Una dintre căile prin care ne torturăm sufletul este faptul că avem așteptări nerealiste. Așteptările nerealiste aduc dezamăgire în viața noastră, emoții negative – ducând până la depresie.
Prin urmare, este necesar să înlăturăm așteptările nerealiste și să privim obiectiv realitatea: nu toți ne apreciază, nu trebuie ca toți să ne iubească sau să ne aprecieze, nu putem avea mereu succes, nu suntem cei mai frumoși sau deștepți, oportunitățile nu vor apărea mereu în viața noastră, cei dragi ne pot trăda, etc.
Și atunci, cum trebuie să ne raportăm la aceste trei motive care aduc tristețe în viața noastră?
Comprimând cele trei motive de mai sus, să încercăm să fim conștienți că ,,foamea de dragoste” care aduce tristețea din jurul nostru o putem hrăni doar prin sentimentele sincere ale celor din jurul nostru și prin dragostea necondiționată pe care o revarsă Dumnezeu peste fiecare dintre noi. Mai mult decât atât, trebuie să fim atenți și la cât de mult ne iubim pe noi înșine – înainte de a pretinde dragostea celor din jurul nostru.
În ceea ce privește nevoia de apartenență și de afirmare, trebuie să fim conștienți (mai ales cei tineri) că suntem unici și avem nenumărate valori pe care trebuie să le descoperim pentru a le împărtăși celorlalți. Cei care ne iubesc cu adevărat, ne apreciază caracteristicile pozitive pe care le avem și bogăția de valori sau talanți pe care am primit-o de la Dumnezeu ABSOLUT FIECARE DINTRE NOI.
Nu în ultimul rând, așteptările nerealiste se ,,tratează” prin experimentarea atentă a lumii înconjurătoare și a propriilor noastre nevoi. Aproape nimeni nu ne datorează dragoste, aprecieri sau atenție. Însă, putem regăsi câteva surse care mereu pot să reprezinte un izvor de dragoste, împlinire, speranță, încredere și tot ceea ce așteptăm: Dumnezeu, familia și cei câțiva prieteni apropiați.
Tu ce părere ai?