Ce ascunde tristețea ta?

Cu toții cunoaștem mrejele tristeții, gândurile și trăirile pe care le avem atunci când ne confruntăm cu această stare. Tristețea sau starea de tristețe este o stare caracterizată prin sentimentul de abandonare, neajutorare, pierdere sau dezavantaj. Tristețea este o stare de bază a omului, alături de frică, bucurie, dispreț sau surprindere. De aceea, această stare nu trebuie a fi confundată cu depresia. Tristețea este starea frecventă întâlnită în sufletul unui tânăr, însă ce se întâmplă atunci când acesta se lasă adâncit mai mult decât este nevoie în această stare? Care sunt cauzele pentru care suntem triști mai mult decât este firesc? Iată câteva motive:

1. Suntem triști pentru că avem o ,,foame de dragoste”

Dragostea se experimentează încă din primul moment de după naștere când mama intră într-un contact emoțional cu copilul, într-o legătură caracterizată de iubire care contează substanțial în dezvoltarea sinelui. În primii ani de viață, dragostea părinților ne ocrotește – însă nu într-un mod desăvârșit – din pricina așteptărilor uneori nerealiste pe care aceștia le direcționează asupra copilului. De aceea, apar conflicte, neînțelegeri, sentimente reprimate care zdruncină dragostea desăvârșită pe care fiecare dintre noi ar trebui să o primească în primii ani ai vieții.

Izvorul tristeții din sufletul nostru poate să fie lipsa de dragoste din relația cu părinții noștri. Această lipsă sau știrbire a dragostei parentale, aduce în sufletul nostru o ,,foame de dragoste” caracterizată de tristețe, o ,,foame” pe care dorim să o alimentăm prin canalizarea dragostei noastre înspre ceilalți, însă fără să primim doza necesară pentru a ne acoperi suferința.

2. Nevoia de apartenență și de afirmare

Oamenii sunt ființe comunitare și nicidecum solitare. Avem nevoie de a comunica cu ceilalți, de a stabili legături sau punți cu semenii noștri, relații de prietenie și amiciție. Însă, în opinia mea, una dintre cele mai mari nevoi ale omului și – în special – ale tânărului este nevoia de afirmare, o nevoie pe care nu o putem împlini de nenumărate ori.

Tristețea apare atunci când grupul de care dorim să aparținem ne respinge sau când aparținem deja unui grup social, dar nu ne putem afirma și suntem desconsiderați. Gândul că nu suntem importanți, că nu avem nimic de spus și că nu reprezentăm o valoare pentru ceilalți, aduce durerea tristeții în sufletul nostru.

3. Suntem triști pentru că avem așteptări nerealiste

Un mare adevăr este acesta: suntem triști pentru că noi permitem dezvoltarea unor astfel de emoții. Una dintre căile prin care ne torturăm sufletul este faptul că avem așteptări nerealiste. Așteptările nerealiste aduc dezamăgire în viața noastră, emoții negative – ducând până la depresie.

Prin urmare, este necesar să înlăturăm așteptările nerealiste și să privim obiectiv realitatea: nu toți ne apreciază, nu trebuie ca toți să ne iubească sau să ne aprecieze, nu putem avea mereu succes, nu suntem cei mai frumoși sau deștepți, oportunitățile nu vor apărea mereu în viața noastră, cei dragi ne pot trăda, etc.

Și atunci, cum trebuie să ne raportăm la aceste trei motive care aduc tristețe în viața noastră?

Comprimând cele trei motive de mai sus, să încercăm să fim conștienți că ,,foamea de dragoste” care aduce tristețea din jurul nostru o putem hrăni doar prin sentimentele sincere ale celor din jurul nostru și prin dragostea necondiționată pe care o revarsă Dumnezeu peste fiecare dintre noi. Mai mult decât atât, trebuie să fim atenți și la cât de mult ne iubim pe noi înșine – înainte de a pretinde dragostea celor din jurul nostru.

În ceea ce privește nevoia de apartenență și de afirmare, trebuie să fim conștienți (mai ales cei tineri) că suntem unici și avem nenumărate valori pe care trebuie să le descoperim pentru a le împărtăși celorlalți. Cei care ne iubesc cu adevărat, ne apreciază caracteristicile pozitive pe care le avem și bogăția de valori sau talanți pe care am primit-o de la Dumnezeu ABSOLUT FIECARE DINTRE NOI.

Nu în ultimul rând, așteptările nerealiste se ,,tratează” prin experimentarea atentă a lumii înconjurătoare și a propriilor noastre nevoi. Aproape nimeni nu ne datorează dragoste, aprecieri sau atenție. Însă, putem regăsi câteva surse care mereu pot să reprezinte un izvor de dragoste, împlinire, speranță, încredere și tot ceea ce așteptăm: Dumnezeu, familia și cei câțiva prieteni apropiați.

Tu ce părere ai?

Articol sponsorizat Meniu Articole sponsorizate Mai multe informații Learn from the experts: Create a successful blog with our brand new courseThe WordPress.com Blog

WordPress.com is excited to announce our newest offering: a course just for beginning bloggers where you’ll learn everything you need to know about blogging from the most trusted experts in the industry. We have helped millions of blogs get up and running, we know what works, and we want you to to know everything we know. This course provides all the fundamental skills and inspiration you need to get your blog started, an interactive community forum, and content updated annually.

Register now

De ce este pandemia o întâmplare extraordinar de minunată?

Situația deosebită cu care ne confruntăm, ne împarte în câteva categorii: cei bogați și cei săraci; cei spirituali și cei fară Dumnezeu (atei); cei solidari și cei egoiști. Situația actuală poate să fie percepută de fiecare drept un ,,pedagog” care ne descoperă câteva aspecte deosebit de importante pe care am evitat să le înfruntăm. Să reflectăm de ce anume pandemia poate fi văzută în nuanțe pozitive:

1. Pandemia ne-a așezat pe toți în ,,aceeași barcă”

De-a lungul istoriei există momente în care oamenii sunt egalizați de anumite situații îngăduite de Dumnezeu. Nu putem contesta faptul că între oameni nu ar exista diferențe, însă aceste diferențe sau stări materiale opuse par să se minimalizeze atunci când privim în plan frontal suferința și moartea. Suntem în ”aceeași barcă” pentru faptul că suntem chemați din nou să redescoperim valoarea fiecăruia dintre noi, importanța sufletului, a virtuților și a propriilor valori. La finalul acestei perioade dificile, noi cei egalizați, vom părăsi ,,barca pandemiei” și ne vom împărți în două mari categorii: cei care s-au înțeles pe sine și cei care au tratat această situație cu simplism sau ignoranță.

2. Pandemia ne oferă TIMP

Situația actuală nu doar că ne egalizează, dar ne oferă și un element pentru care ne-am plâns mereu: timpul. În concepția mea, timpul este o resursă primară neregenerabilă, o resursă de care omul poate să profite – dar niciodată să o creeze de la sine putere. Cu toții eram nemulțumiți de programul încărcat pe care îl aveam și de multele proiecte care ne răpeau activitățiile pe care le visam să le întreprindem. Iată că, de această dată, pandemia ne oferă în dar ”timp” pentru a confrunta cu reversul a ceea ce am trăit până acum.

Izolarea impusă în această perioadă ne determină să fim împărțiți, din nou, în două mari categorii: cei care știu să folosească timpul și cei care NU profită de timp, irosind această posibilitate în care ei se pot dezvolta sau progresa în diferitele paliere ale vieții. Astfel, să încercăm în această perioadă, să profităm în adevăratul sens al cuvântului de TIMP, având mai multă grijă de familia noastră, de sufletul nostru, de cei pe care îi iubim, de intelectul nostru și de tot ceea ce este valoros pentru viața noi. Rețelele de socializare, știrile urât mirosituare, dezbaterie inutile din media – ne determină să folosim INEFICIENT timpul.

3. Pandemia ne determină să ne prețuim mai mult pe noi înșine și pe cei din jurul nostru

Prea tare ne-am asemănat cu niște umbre în perioada dinainte de Covid-19. Aplecați, plictisiți, șterși, împovărați și triști – ridicam mult prea multe ziduri fizice sau sufletești între noi. Pentru prima dată PREZENTUL ne oferă ocazia de a ne reconfigura viața, de a ne analiza TRECUTUL pentru ca VIITORUL să ne fie frumos și luminos. Avem posibilitatea de a privi cu mai multă dragoste atât către noi înșine și către cel din proximitatea noastră, cât și către Dumnezeu.

De aceea, la finalul acestei grele situații, cred cu tărie că vom regăsi mult mai multe aspecte pozitive, în detrimentul celor negative. Tot ceea ce depinde, însă, este categoria în care ne poziționăm.

Tu ce părere ai?

3 mari caracteristici ale unei persoane puternice

Nu este ușor să începi să-ți redactezi primul articol, să expui un gând, o trăire sau o părere personală deoarece în contextul zilelor noastre fiecare dintre noi ne dorim ,,a fi” puternici și considerăm că părerea noastră este cea mai bună. Am constatat un aspect în ultima vreme: ne mințim că suntem puternici, mestecăm zilnic în sufletul nostru, îmbolnăvindu-l, diverse lecturi motivaționale, dar noi suntem doborâți la prima adiere de vânt.

Cum este perceput astăzi ,,omul puternic” atât din punct de vedere psihic cât și emoțional?

Individualismul exacerbat al bărbatului și al femeii din societatea contemporană, a mutat accentul din ”a fi” în ,,a părea”. Astfel, omul puternic PARE A FI cel care ridică un zid în fața suferinței, este cel caracterizat de o inteligență simplistă, cel care ,,pare” matur spiritual, cel care pare dominator – dar în fapt doar încearcă să manipuleze masele de indivizi. Dominator, cuceritor, caracterizat prin luptă și agilitate, omul puternic ce se adăpostește sub umbrela verbului ,,a părea” va cădea mereu în fața dificultăților, datorită faptului că atributele și caracteristicile enumerate mai sus, își au rădăcina în falsitate și minciună.

Și atunci…prin ce se remarcă un om puternic astăzi? În opinia mea, omul puternic ține cont de cel puțin trei aspecte:

1. Cei puternici sunt atenți la propriile emoții și nu le suprimă

Majoritatea dintre noi citim ( sau, de fapt, rumegăm) diverse articole motivaționale și ne amăgim cu faptul că devenim puternici. În fapt, nu acordăm nicio atenție sentimentelor noastre sau emoțiilor. Emoțiile pe care le simțim peste zi fac parte din construcția noastră, această construcție frumoasă, acest altgoritm minunat de origine dumnezeiască. Prin faptul că ne hrănim cu lecturi mai puțin de calitate și prin faptul că ignorăm ceea ce suntem NOI, ajungem să fim fără identitate într-o societate care se bucură de acest aspect. Ce ar trebui să schimbăm? Să lăsăm masca puterii deoparte și să fim cu adevărat puternici construind propria noastră variantă, una autentică, ce își are rădăcina doar în sufletul nostru.

2. Bărbatul sau femeia puternică nu își uită trecutul neamului său și își caută modele de la care să se insipire

Prea mulți români blamează mediul în care trăim și nu înțeleg faptul că tot ceea ce ne înconjoară este rezultatul acțiunilor noastre. Socitatea actuală poartă amprenta personajului colectiv, un personaj colectiv care și-a pierdut din valori, datorită faptului că multe dintre valorile noastre personale s-au alterat. Un om puternic, niciodată nu este nemulțumit de neamul său dar nici nu devine naționalist. Purtăm fiecare dintre noi amprenta părinților noștri și moștenim o parte din bagajul lor genetic – acest lucru nu poate fi negat, iar cel care o face – este un om slab. Omul devine puternic atunci când are mereu grijă să se înconjoare cu persoane ce sunt mai bune decât el, cu oameni maturi spiritual și profesionar care pot oricând să emită păreri pertinente.

3. Omul puternic crede în Dumnezeu

Un om care strigă împotriva lui Dumnezeu, se poate declara ,,ateu” (deși nu cred în existența unui ateu) sau în cel mai fericit caz ,,liber-cugetător” – dar niciodată ,,puternic” și ”împlinit”.  Spun aceasta pentru că destui oameni ce păreau puternici, în fața morții sau la finalul vieții, au ajuns să-și domolească revolta lor împotriva lui Dumnezeu. Caracterul solid al unei persoane, puterea de stăpânire, succesul, valorile solide, emoțiile înțelese corect – se formează doar atâta timp cât le punem și pe seama lui Dumnezeu și nu rumegăm fără noimă articole motivaționale care NU ne transformă. Acesta este omul stabil emoțional și competent de care lumea are nevoie…

Tu ce părere ai?